sâmbătă, 10 decembrie 2011
joi, 17 noiembrie 2011
duminică, 6 noiembrie 2011
PETALE DE NEIUBIRE, de Dorneanu Eduard
ne iubeam cu muzica dată la volum maxim
la fiecare schimbare de ritm, unul dintre noi se prefăcea a fi mort
iar celălalt trebuia să îl salveze cu o minciună,
cu un sărut.
nu ne strigam pe nume.
de fapt, aveai un nume de femeie emancipată şi rea.
nu mi-ar fi plăcut să trimit în aerul nebun de unduirile tale,
mesaj de chemare.
către miezul nopţii am început să îţi explorez încheieturile mâinilor.
cicatricele tale îmi vorbeau despre sărutul tristeţii,
despre dispreţul monoton al unei vieţi trăite în colivie de metal aurit.
-nu ne priveşte nimeni, ţi-am spus.
-te poţi căţăra goala pe pereţi,
îţi poţi arunca mândria în pubela de gunoi a hotelului.
poţi valsa alături de mine ca şi cum ai muri în braţele diavolului,
scrîşnind din dinţi şi arcuindu-ţi coapsele
ameţind toamna cu neruşinarea şi neiubirea ta.
râdeam amândoi sprijinind Universul cu trădările noastre mici,
aproape nevinovate.
orele petrecute împreună plecau umilite, îmbrăcate în fâşii din rochia ta de mireasă:
astfel timpul a devenit o femeie albă, aşteptând în faţa unui altar fără preot.
binecuvântaţi de o astfel de durere, am adormit în braţele iubirii.
dimineaţa s-a urcat cu picioarele pe trupurile noastre golite de putere.
ai oftat uşurată şi ai zămislit prunci de foc.
luni, 19 septembrie 2011
CUIBUL DE VISE
Îmi place-n zori, când soarele-mi zâmbeste,
Sã cred cã eşti tu, cã m-alinţi,
Iar sentimentul care ne uneşte
Ne-ndeamnã sã nu fim cuminţi.
Îmi place sã cred cã, atunci când plouã,
Cu fiece strop mã sãruţi…
În zile de varã, printre boabe de rouã,
Sã mergem prin iarbã desculţi!
Îmi dai mereu o nouã primãvarã
Când îmi spui „te iubesc”,
Te vreau aproape-n fiecare searã,
Sã-ţi pot şopti „te doresc”.
Vreau sã mã joc prin gândurile tale,
Sã-ţi fie chipul senin,
Clãdim castele chiar cu mâinile goale,
Atunci când ne întâlnim.
Vreau braţele tale ca-ntr-un cuib sã mã ţinã,
Cu-nfiorare şi dor,
Alãturi de tine sã mã scald în luminã,
Sã simt, de iubire, cã zbor.
vineri, 21 ianuarie 2011
ÎN LOC DE IERTARE...
când se va termina va fi bine...
- - - - - - - - - - - - - - - - - - -
va trebui-ntr-o bună zi ca să-mi dau foc,
să ard;
să putrezesc nu merit şi nici
să înfloresc --
pedeapsă pentru semeţie,
prea am crezut în veşnicie;
şi prea păgân am fost în multele-mi cuvinte,
prea am crezut în lucrurile sfinte
şi prea de pildele lumeşti am râs,
prea multe clipe de sublim la piept am strâns,
prea mult am plâns,
----------------------
şi asta nu se iartă!
când se va termina va fi bine,
întâi de toate pentru mine...
ORA EXACTĂ
zorii au venit ca dintotdeauna cu tine
anunţând ora exactă a soarelui,
astă noapte am avut un vis din care
nu voiam să mă desprind
dar m-ai trezit tu şi, de dragul tău,
uit adesea de mine,
se făcea că tu...eu,...ah, am uitat,
ba nu, am visat că noi doi eram
la capătul unei aşteptări
de două vieţi
ca-n visul atât de mult visat...
zoii au venit ca dintotdeuna cu tine
anunţându-mi ora exactă a iubirii,
sunt fericit,
inima-mi merge încă bine, soarele la fel,
"Bună dimineaţa, iubito,
universul te salută!"
DOR DE TINE
Rău mă doare dor de tine,
dor de mult şi dor de bine,
dor de clipe prea puţine,
ce departe eşti de mine!
şi ce-aproape-mi eşti când eşti,
că din mine-nmugureşti
şi-n mine te vestejeşti,
veşnicia o-nfloreşti,
dar aşa-i făcut pământul,
să rămâi pustiu ca vântul,
iar dorul mereu durându-l,
să iubeşti numai cu gândul,
dor să-ţi fie cât trăieşti
de ce mai cu foc iubeşti,
c-aşa-i noima omenească,
dor cu dor să se-ntâlnească
în taină să se iubească
la ceasuri şi nopţi anume
cât mai departe de lume,
că lumea-i lume nebună
şi-i plină de mătrăgună
oricât i-ai cânta în strună!